C'l artìcol chè 'l è scrit in Carpśàn Emiliàn

I Glàvco e Sìla in sìm'a 'n piât decorê.

Glàvco l'è na manéra dialetèla 'd ciamèr chi gh'à nòm Glauco[1] o Glàvca per Glauca, in dl itagliàṅ.

D'indû a in deśvìn al nòm

Al nòm, ed derivasiòun gréca antìga, al deśgnarèv da la paròla Γλαῦκος (Glaukos), latiniśê in Glaucus, da 'l agetîv γλαυκός (glaukos), ch'al stà sìa per "brilànt" che per "celèst".

Persòuni cgnusùdi

Vōś lighèdi

Noti e referèinsi

  1. (IT) Al nòm in dal "Dizzionario della lingua italiana" dl'Acadèmia dla Crusca, VII evlùm, Pèdva 1830.

Èter progêt

Colegamèint estèren